Zis si facut…
Am inceput cu ce era mai simplu, mai ales ca eu una sint mare amatoare de bucatarie
chinezeasca. Sincer? Celebra rata pekineza m-a dezamagit. Insa ritualul de prezentare
a zburatoarei a meritat toti banii. Doua iatagane impodobite in stil Ming au transformat
pasarea intr-un edificiu de felii transparente, sofisticat aranjate, dar intangibile
pentru ca rata era inecata in grasime rinceda…In schimb, primul fel de mincare: serpi
fierti de vii intr-o supa condimentata mi s-au parut o minune…
Aventura mea la Beijing a continuat cu vizitarea celor mai importante monumente din
capitala Chinei. Timp de secole intrarea muritorilor de rind pe poarta aurita a Orasului
Interzis a fost pedepsita cu moartea. In 1421, dupa doua decenii de lucrari, imparatul
Yongle, « fiul cerului si stapinul universului » s-a mutat in noul palat si lui i-au
urmat alti 24 de suverani, pina in 1911 cind China a devenit republica. Cetatea are
9000 de camere care se intind pe o supafata de 70 de hectare. Povestile despre haremurile
imparatilor si revolta concubinelor avide de putere salveaza banalitatea neasteptata
a acestui loc. La iesirea dintre zidurile palatului am avut neinspirata idee sa beau
o cafea care a doborit mai multe recorduri: a costat echivalentul a 10 €, fiind cea
mai scumpa si mai proasta cafea pe care am baut-o vreodata.
Construit in acelasi timp cu Orasul Interzis, Templul Paradisului era locul unde
imparatul si suita lui formata din 1000 de eunuci se refugiau de doua ori pe an.
Ei multumeau zeilor pentru recolta data si se rugau acestora ca si in anul viitor
rodul pamintului sa fie la fel de bogat. Templul este din lemn, are inaltimea de
40 de metri si nu contine nici un cui.
Paradoxal, piata masacrelor - Tienanmen - inseamna in traducere « Pace celesta ».
Flancat de steaguri rosii, portretul lui Mao Zedong domina spatiul care a scris istoria
recenta si singeroasa a Chinei. Piata, cea mai mare din lume, are 40 de hectare,
si poate gazdui un milion de oameni. Aici a decretat Mao nasterea Republicii Populare
Chineze, la 1 octombrie 1949, aici garzile rosii au « desavirsit » revolutia culturala
inceputa in 1966 si tot aici tancurile au trecut peste studenti in timpul demonstratiilor
din 1989. Nu am vizitat mausoleul lui Mao si nici muzeul revolutiei chineze, dar
am admirat Marea Poarta a Soarelui, Qianmen. Veche de cinci secole, aceasta intrare
a orasului era locul de unde se citeau pe vremuri decretele imperiale.
Am trecut si prin Gradinile Inghetate ale Palatului de Vara, ridicat in 1895 de imparateasa
Cixi, o concubina de rangul trei care a ajuns pe tronul Chinei unde a ramas pentru
o jumatate de secol! Pentru a-si restaura palatul, suverana a deturnat banii destinati
flotei imperiale, ce ar fi trebuit sa infrunte armata japoneza.
2008 a fost anul pregatirilor si provocarilor, anul in care China, aflata sub lumina
reflectoarelor, trebuia sa arate lumii intregi miracolul realizat pe parcursul a
doar trei decenii. In ciuda liftingului suferit (doar pentru Jocurile olimpice s-au
investit peste 35 de miliarde de euro), capitala parca si-a pierdut sufletul. Ciuruita
astazi de nenumarati zgirie nori, pare un adevarat delir in beton si otel. Am petrecut
o zi intreaga plimbindu-ma prin cartierele vechi, ramase de pe vremea mongolilor,
hutongurile ce l-au impresionat atit de tare pe Marco Polo, acum jumatate de mileniu.
Am avut senzatia stranie de a trai simultan in mai multe ere istorice… Ori de cite
ori ridicam privirea, ochii imi alunecau din Evul Mediu chinezesc, direct in mileniul
3- printre blocuri nesfirsite …
Asadar: m-am ratacit prin labirintul unui hutong, am mincat rata in stil Pekin, mai
trebuia doar sa ma catar pe Zidul chinezesc pentru a implini profetia.
Cel mai cunoscut monument al Chinei, Marele Zid, bate toate recordurile: este constructia
cea mai mare de pe planeta, atit in termeni de lungime, cit si de suprafata si greutate.
Lungimea sa e de aproximativ 6500 de km. Fiecare dinastie si-a lasat propria amprenta
aspra maiestosului monument, incepind cu primul imparat chinez, Qin Shi Huangdi,
un personaj care merita evocat. In 221inainte de Christos a unificat China si s-a
autointitulat zeu. Viata lui a fost spectaculoasa: a scapat din trei tentative de
asasinat, a ars toate cartile si manuscrisele aparute inaintea lui, pentru ca lumea
sa inceapa cu el si a construit o armata din teracota: 7000 de soldati care urmau
sa-l pazeasca dupa moarte. Qin Shi a constrins citeva sute de de mii de oameni sa
lucreze la un zid lung de 5000 de kilometri, din care astazi au mai ramas putine
urme. Inceputa din antichitate, obsesia inaltarii unei fortificatii nesfirsite a
continuat timp de 2000 de ani, pina in sec al XV-lea. In timpul dinastiei Ming a
fost ridicata partea care astazi e cea mai cunoscuta si vizitata. La 70 de km distanta
de capitala incepe Badaling, sectiunea cea mai accesibila a zidului. Poate din aceasta
cauza locul a devenit un fel de carnaval turistic, un bazar unde se vind toate simbolurile
marelui imperiu turnate in plastic: soldatii de teracota, ursuletii panda, insemnele
comuniste si pisici fosforescente. Trecind peste kitschul tarabelor existente intr-un
loc atit de vizitat, grandoarea monumentul m-a coplesit. In sectiunea Badaling inaltimea
zidului este de aproximativ 8 metri, iar latimea de 5. Ghida care m-a insotit in
timpul vizitei mi-a precizat, cu parere de rau, ca legenda potrivit careia zidul
se vede de pe de pe luna e falsa. Tot ea mi-a zis ca un alt proverb chinez imparte
oamenii in doua: cei care s-au urcat pe zid, devenind astfel « adevarati » si ceilalti.
Acum ca fac parte din prima categorie, nu imi ramine decit sa sper ca si dumneavoastra
o sa imi urmati exemplul. Eu va sfatuiesc sa porniti la drum pentru ca merita.
Bugetul necesar
Pentru o saptamina in China trebuie sa aveti minim 1500 €. Nu exista cursa directa,
trebuie sa faceti o escala (aveti de ales intre Paris, Munchen, Istanbul si Dubai).
Preturile difera in functie de sezon si de compania aleasa, dar depasesc oricum 750
€.
Cazarea la un hotel bun costa minim 35 € pe noapte. Taxiurile sint mai ieftine ca
la Bucuresti, iar liniile aeriene interne, daca aveti intentia sa calatoriti cu avionul
intre orase, sint relativ accesibile. Un zbor de 400 de km costa in jur de 150 de
€.
Si mincarea este mai ieftina ca la noi, iar daca va place bucataria locala veti avea
parte de un festin culinar. Cu 10 € la restaurant se poate minca excelent.
