Se spun multe despre el: ca are un plan arhitectural haotic, ca multe cladiri sint
in ruine, in timp ce designul altora frizeaza ridicolul, ca lucrarile de reabilitare
se deruleaza cu viteza melcului. Parca toti circotasii, in lipsa de subiecte fierbinti,
si-au dat intilnire pe strazile Capitalei. Gindindu-se la poreclele de « Micul Paris »
sau « Viena Estului », pe multi dintre acestia aproape ca ii pufneste risul. Pe multi
romani, desigur. Pentru ca daca nu-si bat ei singuri cuie in talpa, cine altcineva
sa o faca.
In aceste conditii, multi ramin uluiti cind afla ca prestigioasa revista americana
Conde Nast Traveler, cea mai tare publicatie de turism din lume, ne-a recomandat
orasul drept destinatie fierbinte, in septembrie 2008. Ce sa le fi placut oare la
noi? Gropile din asfalt ? Blocurile darapanate ? Se fac o mie si una de speculatii.
De catre romani, desigur.
Strainii au o cu totul alta ocupatie. Chiar daca unii vin la noi cu idei preconcepute
si cu o atitudine aproape ostila (insuflata, ne intrebam noi, de catre cine oare?)
se schimba odata ajunsi pe strazile Capitalei. Si nu de putine ori ne e dat sa-i
vedem cocotati pe gardurile de la Curtea Veche, strecurind camerele printre grilaje
ca sa il imortalizeze pe Tepes si ruinele vechi de mai bine de 550 de ani. Cind afla
despre aceasta cifra, si ca orasul a fost pomenit pentru prima data in septembrie
1459, pe unii ii apuca mirarea. La cit « entuziasm » observa ei la locuitorii Bucurestiului,
se intreaba cum de a mai ramas vreo piatra in picioare. Si asta pentru ca la ei nu
doar Municipalitatea, ci fiecare in parte reactioneaza, se autoresponsabilizeaza.
Se pune mina de la mina si se trece la treaba pentru a se estetiza fata metropolelor
in care locuiesc. Mai prin initiative private, mai prin voluntariat ori fundatii
non-profit si organizatii caritabile, ceva se misca. Si ramii de multe ori cu gura
cascata ce transformari spectaculoase se intimpla.. Dincolo.
Noi romanii stam, privim lung, si ne gindim, vorba lui nenea Caragiale, « Eu… cu
cine votez ? ». Apoi criticam, clevetim, dam din falci cu elan, probabil ca sa ne
mentinem tonusul muscular, daca alta activitate tot nu ne atrage. Iar intr-un final
ne intrebam apatici daca numai Bucurestiul este de vina ca nu se mai inghesuie turistii
straini pe la noi. Uitam, sau ne facem ca uitam, ca turismul este o industrie fauritoare
de vise, o industrie de divertisment, in care, dincolo de monumente si cladiri, rolul
primordial il joaca oamenii. Daca n-ar fi fost asa, Las Vegasul ar fi ramas inca
o mina de cactusi in desert, Queenslandul ar fi continuat sa aiba o coasta plina
de balarii, si exemple de acest gen sint cu duiumul.
N-ar fi rau ca, odata cu implinirea a 550 de ani de cind Tepes a lasat atestare in
hrisovul sau (20 septembrie 1459), sa lasam si noi ranchiuna de-o parte, sa ne bucuram
impreuna de orasul pe care-l avem, si de orasul pe care o sa-l daruim urmasilor urmasilor
nostrii. Cu o conditie: sa punem mina la treaba! Sa putem spune cindva cu mindrie
strainilor care ne vor vizita, « Ce frumos este Bucurestiul nostru drag» !
